Păcate respectabile

Am devenit atât de preocupați de păcatele mari ale societăţii, încât am pierdut din vedere păcatele rafinate ale sfinților.

Ghidurile de studiu

  1. Pasajul din Matei 6 începe cu o poruncă lipsită de menajamente: ”Nu vă adunați comori pe pământ… ci adunați-vă comori în cer”. Care crezi că sunt comorile pe pământ și care sunt cele din cer? Care este semnificația acestei porunci?
  2. Cum interpretezi versetele 22-23 în contextul prezentat în pasaj? De ce crezi că Domnul Isus afirmă aceste lucruri?
  3. Una dintre greșelile pe care le facem când ne gândim la pasajul din Matei sau la materialism în general, este că avem impresia că se referă doar la cei bogați. Materialismul este un pericol indiferent de câte posesiuni avem, se referă la atitudinea noastră față de ce avem. Care crezi că sunt cauzele acestui păcat? Dar efectele? De ce crezi ca Domnul Isus condamnă materialismul?
  4. Banii, posesiunile materiale nu sunt rele în sine. Cum înțelegi versetul 10 din 1 Timotei 6? De ce consideră Pavel că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor? Nu exagerează?
  5. Care sunt lucrurile care reprezintă pentru tine comori pe pământ? Cum poți lupta în mod practic împotriva acestui păcat? 

 

Setea de bani nu este decât semnul exterior al unei alte dorințe. Sete de putere, dorință de depășire, de siguranță, dragoste de sine, aspirație către supraom, către supra-viață, către eternitate. Și ce mijloc este mai bun decât bogăția pentru a atinge toate acestea? În această aventură halucinantă, febrilă, omul nu caută doar plăcerea, ci, în mod obscur, eternitatea. Or, banul nu-i răspunde acestei dorințe și acestei pasiuni, nici nu o face să se domolească. Omul și-a greșit drumul. A folosit mijloace nepotrivite. – Jacques Ellul

  1. Dacă citim versetele 24-25 din Matei 25, nu cumva robul este îndreptățit să se teamă? De ce este judecat așa de aspru?
  2. În Scriptură frica poate avea atât conotație pozitivă cât și negativă. Cum ai defini frica de Domnul? Care sunt câteva caracteristici ale fricii de Domnul? Cum putem în mod practic să creștem în teamă de El?
  3. Cum definești frica pe care Scriptura o condamnă? Care crezi că sunt caracteristicile ei? De ce este considerată păcat? Care pot fi urmările acesteia?
  4. Frica poate îmbrăca diferite forme: frica de oameni, frica de viitor, frica de a nu te ridica la anumite standarde etc. În care domenii din viața ta apare frica? Cum poți, în mod practic, să te lupți cu ea?
  5. Crezi că există diferențe între frică și anxietate/îngrijorare? Când devine frica păcat? 

 

Lucrul remarcabil despre Dumnezeu este că atunci când te temi de Dumnezeu, nu te temi de nimic altceva, în timp ce dacă nu te temi de Dumnezeu, te temi de orice altceva. – Oswald Chambers

  1. În Scriptură apar conceptele de răbdare și îndelungă răbdare. Există vreo diferență între acestea?
  2. De ce crezi că nerăbdarea este un păcat? Care pot fi urmările unor acțiuni impulsive (vezi episodul relatat în 1 Samuel 25)? Care sunt rădăcinile lipsei de răbdare?
  3. De multe ori, când vorbim despre răbdare, ne gândim la răbdarea în încercare, în prigoană, dar lăsăm la o parte lucrurile simple cu care ne confruntăm în fiecare zi: traficul, colegii de muncă, vecinii etc. Dacă ne uităm la noi, care sunt domeniile în care ne luptăm cu nerăbdarea?
  4. În ce fel ne afectează lipsa răbdării în relațiile dintre noi?
  5. Cum putem, în mod practic, să perseverăm în răbdare? 

 

Doar aceia care au răbdarea de a face bine lucrurile simple își vor dezvolta deprinderea de a face ușor lucrurile dificile. – J. Friedrich von Schiller

  1. Cum înțelegi versetul 37 din Matei 5? Care sunt domeniile din viața ta în care aplici acest verset?
  2. În Scriptură apare repetat faptul că Dumnezeu urăște buzele mincinoase. Totuși, avem exemple în care oameni care au mințit au avut parte de răsplată din partea Domnului (vezi moașele egiptene, Rahav). Oare nu se contrazice Dumnezeu? Cum explici lucrul acesta?
  3. Sfântul Augustin a împărțit minciuna în nu mai puțin de 8 categorii, în funcție de gravitatea ei:
    • minciuna în învăţătura religioasă;
    • minciuna care nu foloseşte nimănui, dar poate face rău cuiva;
    • minciuna folositoare cuiva şi dăunătoare altcuiva, dar fără a-i pângări trupul;
    • minciuna rostită din simpla plăcere de a minţi;
    • minciuna rostită de cineva pentru a se face plăcut;
    • minciuna care nici nu aduce prejudicii nimănui şi este şi de folos cuiva;
    • minciuna prin care nu se aduce prejudiciu nimănui, dar care este de folos cuiva, cu excepţia mărturiilor date în faţa unui judecător;
      minciuna care nici nu dăunează nimănui şi este şi de folos cuiva pentru a-l feri de primejdia pângăririi trupeşti;
  4. Care este părerea ta cu privire la această împărțire? Putem accepta unele minciuni ca nefiind o problemă/păcat?
  5. Gândește-te la minciunile ”nevinovate” pe care suntem tentați să le folosim în viața cotidiană, în relația cu copiii noștri, cu angajatorul etc. Care este impactul pe care îl pot avea în relațiile noastre?
  6. Cum putem lupta practic împotriva ispitei de a minți? 

 

Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cei credincioși adevărului Îi sunt plăcuți. – Solomon (Proverbe 12:22 – NTR)

  1. David scrie Psalmul 52 în urma evenimentelor prezentate în 1 Samuel 21-22. Care au fost urmările acțiunilor lui Doeg? De ce crezi că gărzile lui Saul au refuzat să asculte ordinul dat de Saul? Cum este prezentat în Psalm în antiteză cu omul drept?
  2. Cum înțelegi sintagma ”cuvinte nimicitoare” din versetul 4?
  3. Care crezi că sunt motivațiile unui om care vorbește de rău pe aproapele său? Ce impact are asupra ”victimei”? Dar asupra celui care vorbește de rău?
  4. Ce îți sugerează metafora din versetul 8? Cum este prezentat omul drept?
  5. Pâra şi vorbirea de rău sunt caracteristici ale diavolului. Cum poți lupta practic împotriva acestor păcate? 

 

Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii. / Solomon (Proverbe 18:21)

  1. Pasajul din Matei începe cu sintagma ”de aceea” care arată contextul în care Domnul Isus face aceste afirmații, vezi versetele 19-24. De ce crezi că atunci când vorbește de îngrijorare se referă la posesiunile materiale? Care sunt cauzele acestei îngrijorări? Până la urmă, de ce condamnă Isus îngrijorarea?
  2. Care sunt argumentele pe care le aduce Isus împotriva îngrijorării? De ce crezi că repetă îndemnul ”nu vă îngrijorați” referindu-se la diferite aspecte ale vieții cotidiene?
  3. Care crezi că este diferența dintre grijă/preocupare și îngrijorare? Există motive valide pentru care ar trebui să fim preocupați? Gândește-te la câteva caracteristici ale îngrijorării.
  4. Cum interpretezi versetul 33? Putem să-l înțelegem ca pe un argument al teologiei prosperității? Cum ar trebui să trăim în lumina acestui verset? Dacă Dumnezeu promite că are grijă de cele necesare traiului pământesc, de ce ar trebui să mai muncesc?
  5. Care este diferența dintre îngrijorare și anxietate? Cum ar trebui să ne raportăm la persoanele care suferă de anxietate?
  6. Care pot fi urmările îngrijorării în viața de zi cu zi? Cum putem lupta cu îngrijorarea? Gândește-te la modalități practice prin care poți ține sub control îngrijorarea. 

 

Îngrijorarea nu golește ziua de mâine de necazurile ei, ci doar golește ziua de azi de putere. (C. H. Spurgeon) 

  1. În versetul 29 vedem cum învățătorul Legii caută o scuză pentru a evita punerea în practică a teoriei pe care o cunoștea. Care sunt scuzele pe care le avem noi când știm ce trebuie sa facem dar dorim să ne eschivăm?
  2. Versetul 27 cuprinde cea mai mare poruncă, este esența unei vieți creștine autentice. Cum se reflectă acest verset în viața ta? Ce înseamnă practic să-L iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta? Cum ar trebui să arate o viață trăită după principiul ”iubește-l pe semenul tău ca pe tine însuți”?
  3. Personajele din pilda spusă de Isus au atitudini diferite. Care crezi că sunt motivele din spatele acțiunilor fiecăruia? Dacă ar fi să ne gândim la noi, ce ne motivează în a lua atitudine și a acționa sau în a fi indiferenți?
  4. Creștinii sunt chemați să fie vocea celor care nu au voce (vezi Proverbe 31:8-9). Gândește-te la câteva domenii și modalități practice în care poți să te implici.
  5. În pilda Domnului Isus este surprinsă o fațetă a indiferenței, nepăsarea față de cel sărman, însă indiferența se poate manifesta în foarte multe forme. Apostolul Pavel ne îndeamnă să veghem unii asupra altora, să ne îmbărbătăm, să-l ridicăm pe cel căzut. Cum putem ajunge la ceea ce ne îndeamnă Apostolul Pavel fără să ”intrăm cu bocancii” în viața semenului nostru? Cum putem lupta împotriva acestui păcat subtil și să nu ne ascundem după dictonul ”nu judeca”? 

 

“Opusul dragostei nu e ura, ci indiferența. Opusul artei nu e urâțenia, ci indiferența. Opusul credinței nu e erezia, ci indiferența. Opusul vieții nu e moartea, ci indiferența.” (Elie Wiesel) 

  1. Unul dintre cele mai abuzate și greșit interpretate versete din Biblie, atât de către credincioși cât și de necredincioși, este Matei 7:1. De ce crezi că s-a ajuns în acest punct? La care aspecte ale judecății crezi că se referă Domnul Isus în acest context?
  2. În primul verset, Isus spune: ”Nu judecați!”pentru ca în versetul 6 sa îi asemene pe oponenții Împărăției cu niște câini sau cu niște porci, adică emite o judecată de valoare. Nu cumva se contrazice? Cum înțelegi versetul 6?
  3. În Scriptură sunt multe pasaje în care suntem îndemnați să analizăm critic și să discernem învățăturile, să scoatem păcatul afară (Mat. 7:15-20, 1 Cor. 5 etc. ). Unde crezi ca trebuie trasată limita dintre o analiză critică și necesară și judecata pe care o condamnă Domnul Isus? Gîndește-te la câteva caracteristici ale judecății condamnate de Isus.
  4. Cum înțelegi versetele 3-5? Care ar fi aplicațiile practice pentru tine?
  5. Care sunt câteva moduri practice prin care putem lupta împotriva acestui păcat? 

 

Ceea ce Domnul nostru dorește să condamne este spiritul critic. Ușurința de a da vina pe alții pentru delicte minuscule sau probleme fără importanță; obiceiul de a emite judecăți nesăbuite și pripite; înclinația de a exagera erorile și slăbiciunile aproapelui nostru și de a le înrăutăți. – J. C. Ryle